„Meditațiile ne ajută și la școală, pentru că profesorii au mai mult timp la dispoziție să ne explice”, spune M., în vârstă de 13 ani, care locuiește în Buciumeni. Își dorește să devină profesoară și, pentru că îi plac româna și matematica la fel de mult, încă nu a decis pe care dintre ele ar vrea să o predea. Adoră pisicile (are cinci), să deseneze, să asculte muzica Irinei Rimes și să se uite la filme despre familii.
Mai are doi frați și, în primele două luni de pandemie, au folosit toți trei telefonul mamei, ca să participe la ore. După ce a primit tableta, totul a mers mai bine, iar mama ei chiar a refuzat o altă tabletă de la școală și i-a sugerat directoarei să o dăruiască unor familii mai nevoiașe. Mama ei crede mult în puterea educației. De asta e și membră în Consiliul de administrație al școlii și ajută cu ce poate; de exemplu, pregătește prăjituri pentru reuniunile de la școală, fiindcă e pasionată de copt dulciuri. Soțul ei muncește ca pădurar.
Ea spune că fiica ei învață bine și o împinge mereu fie să citească mai mult, fie să învețe logic și să nu memoreze. La meditații este ascultată și trebuie să-și noteze tot, ceea ce o bucură.: „Insist mai mult să citească, ca să-și dezvolte imaginația, știu că poate”.

I., 14 ani, locuiește în Buciumeni, o comună de lângă Galați, de aproximativ 2.000 de locuitori, împreună cu mama și fratele lui. E un copil calm, cu o voce plină de căldură. S-a obișnuit rapid cu meditațiile online, fiindcă i s-au părut  interactive și mai ușor de urmărit decât cursurile tipice, iar lui oricum cel mai mult îi plac Limba engleză și să se joace la calculator.
Mama lui are grijă de gospodăria plină de animale, iar tatăl muncește de doi ani în construcții, în străinătate. Și I. și mama lui își doresc ca el să ajungă la un liceu bun din Galați. Femeia spune că meditațiile i-au prins bine băiatului, fiindcă altfel nu ar fi avut resurse suplimentare pentru sprijin la școală. E mulțumită și mândră că are copii buni, care se înțeleg bine unul cu altul, „dacă are unul ceva, zice să îi dau și celuilalt”.
Înainte de Future Acceleration Program, M. se temea mereu să răspundă la ore. „Am devenit mai vocală la școală. La meditație vorbesc mai mult și asta mi-a mai dat curaj.”. M. are 12 ani, locuiește în comuna Pechea și a intrat în program acum aproape doi ani, împreună cu C., colega ei de clasă și prietenă de la grădiniță. Fetele spun că le place atât de mult meditația la română, încât li se pare că se termină foarte repede. M. adoră să scrie și să facă fotografii cu telefonul și vrea să devină jurnalistă. Pentru ea, curajul înseamnă să-și expună opinia în fața oricui, fără teamă, și să împărtășească ce simte.
Ea locuiește împreună cu părinții, bunica și cu sora ei mai mare. Părinții muncesc în gospodăria proprie sau cu ziua prin sat.
Încă de când erau fetele mici, mama lor a avut grijă să nu le lase prea mult în fața televizorului sau a telefoanelor și crede că asta a contat. „Bagi nasul în carte și citești, că așa s-a învățat mereu”, își amintește că le spunea. A observat că M. e mai încrezătoare la școală de când a devenit bursieră, inclusiv la matematică, materie care înainte nu-i era dragă. „Și notele sunt destul de bune. 9,50 și ceva a avut media”, spune mama.
C., 13 ani, și-a făcut cei mai mulți prieteni în tabăra noastră din toamna lui 2019 și de atunci a păstrat legătura pe Instagram și Facebook cu copii din Tecuci, Galați și București. „Înainte eram închisă, nu vorbeam cu toată lumea, vorbeam cu M. pentru că ne știm de la grădiniță”, spune C., căreia îi place să facă glume și să-și facă profesorii să râdă. „Mi-a făcut bine să-mi fac foarte mulți prieteni și acum mă împrietenesc și cu doamnele de la pregătire”. Visul ei, încă de la 5 ani, este să devină polițistă, iar mama ei o încurajează. „Mama are mai multă răbdare, vorbește foarte mult cu noi, mă întreabă dacă vrem să fim oameni simpli, să muncim cu ziua sau să fim niște oameni wow cu carieră”, spune C. „Eu am zis că vreau să fiu eu și să fiu wow”.
Tatăl ei a muncit în străinătate, dar s-a întors din cauza pandemiei, iar mama se împarte între gospodărie și îngrijirea copiilor. Știe că bursa și meditațiile au încântat-o pe C., care mereu îi spune că întâlnește acolo oameni minunați. „E ambițioasă”, spune mama, „mereu îmi spune ”nu o să te mai descurajez, stai liniștită, să știi că azi m-am ridicat, am luat o notă mai mare””. „Bravo, felicitări”, îi răspunde ea, „pentru tine o faci, nu pentru mine”.
V. și D. sunt doi adolescenți de 15 ani din Galați. Sunt prieteni de aproape doi ani, când s-au cunoscut în tabăra noastră de la Cheile Grădiștei și au fost selectați în Future Acceleration Program. Au intrat la liceu în toamna lui 2020. Lui V., care studiază la profilul Mecanică, îi place să citească romane SF și să coasă pe etamină motive tradiționale. Spune că meditațiile la engleză, română și matematică îl ajută să înțeleagă mai ușor lecția, mai ales de când e în clasa IX-a. „La liceu e mai dificil, că nu stă profesorul după tine”, spune el. „Dacă ai înțeles - bine, dacă nu ai înțeles - asta e”. După liceu, își dorește să facă editare video sau programare.

Și fratele lui geamăn e parte din Future Acceleration Program. Pentru părinții lor, a contat mult că au fost selectați amândoi și că primesc împreună bursa lunară. Cheltuielile cresc odată cu copiii, iar tatăl lor spune că, în ultima perioadă, au reușit să nu se mai îndatoreze. El este operator la Combinatul Siderurgic Sidex, iar soția lui este vânzătoare. „Numai alimentele pe lună ajung la 1.000 de lei. Trebuie să le asigur, nu trebuie să știe copiii că nu am”. În plus, tatăl se bucură că ambii băieți sunt acum „mai relaxați, mai conștienți, mai punctuali”.
D., prietenul lui V., a intrat recent la profilul matematică-informatică, iar meditațiile i-au fost de ajutor. Când a optat pentru acest profil, la înscrierea la liceu, nu era sigur că va intra, dar a avut curaj și a încercat. Pentru D., curajul înseamnă „să ieși în față când îți dorești ceva, să poți să spui «eu vreau acel lucru»”. Calculatorul e pasiunea lui, îi plac mai ales jocurile video de construit. Visul lui este să muncească în IT, iar tatăl lui, cu care locuiește, îl încurajează și speră să reușească. M., în vârstă de 67 de ani, este pensionar după ani în care a muncit ca electrician. Bursa și meditațiile le prind bine, în condițiile în care, să se întrețină doar din pensie, le este foarte dificil.

„UiPath Foundation modifică niște destine”, spune Alina Melinte, directoarea Școlii Gimnaziale „Smaranda Brăescu” din comuna Buciumeni. Doamnei Melinte, care este învățătoare, nu i-a fost greu să găsească elevi motivați, care să intre în programele noastre. După aproape doi ani în Future Acceleration Program, copiii care aveau note de 7-8 sunt acum elevi de 10, spune directoarea: „Toți copiii din școala noastră vor acum la fundație. Nu e lucru puțin să influențăm niște destine”.

Doamna Melinte e bucuroasă că una dintre mamele bursierilor se implică în comunitatea școlii și a devenit membră în Consiliul de administrație al instituției. „Este un om care iubește școala și îi place să fie cu totul pentru copiii ei”. Când directoarea i-a oferit acestei mame o tabletă, fiindcă are trei copii la școală, femeia a refuzat și i-a spus să dea tableta unei familii cu nevoi mai mari, pentru că fiica ei este înscrisă și ea în program, are tabletă de la Fundație, iar ceilalți doi copii fac școala online pe telefon.
Doamna Melinte e mulțumită de cum s-a descurcat echipa sa de profesori cu școala online în 2020. Directoarea visează acum la planuri post-pandemie, care să aducă mai multe resurse în școală și activități extrașcolare: excursii gratuite pentru elevi cu microbuzul școlii, amenajarea terenului de sport și laboratoare de fizică și de chimie.

Anna Burtea este directoarea Fundației Inimă de Copil, partenerul nostru strategic în județul Galați, care ajută 250 de copii din medii vulnerabile, fie prin centrele de zi unde aceștia primesc sprijin la teme, fie prin burse și alte resurse materiale. Dintre aceștia, 40 elevi de gimnaziu și de liceu din comunele Buciumeni și Pechea și din orașul Galați primesc sprijin prin Future Acceleration Program.  Medic de profesie și activistă civică cu o experiență de 24 de ani, Anna Burtea a fondat în anii 90, împreună cu câteva prietene, fundația care oferă de atunci servicii sociale la firul ierbii.

Crede că „educația este cheia de boltă a ce poți schimba” și știe că o intervenție cu impact trebuie să fie pe termen lung și în care să le fii alături nu doar copiilor, ci și familiilor, școlii, comunității. „Copiii au nevoi emoționale, de sprijin psihologic, de recuperare școlară. Ajung să rămână în urmă față de colegii lor și, dacă sunt în mediul rural, s-ar putea să nu fie la nivelul la care pot ajunge. Cred că e vorba de șansă, ceea ce noi și partenerii noștri ne dorim să vedem pe termen lung pentru toți copiii”, spune ea.
Anna crede că „fiecare meditație pe care un copil o face, fiecare voluntar pe care-l întâlnește, fiecare tabără în care merge, fiecare întâlnire online sau tabletă care îi deschide drumul spre școală, fiecare dintre aceste lucruri e o deschidere imensă pentru acești copii și e șansa lor pentru o altă viață în viitor”.

Mădălina Lescai este coordonatoare locală și lucrează de 13 ani în fundația Inimă de Copil. Copiii selectați în Future Acceleration Program provin din comunități unde organizația mai lucrase în trecut, atât cu familiile, cât și cu școlile. În Pechea, o comună de 11.000 de locuitori, au de câțiva ani un centru de zi, unde zeci de copii vin pentru ajutor la teme sau cursuri opționale. Pechea este o comunitate unde rata infracționalității este mare, așa că nevoia de modele sănătoase și non-violente pentru copii este importantă. „Am avut de unde să selectăm, copiii sunt foarte buni”, spune Mădălina Lescai. „Sunt mulți părinți plecați în străinătate sau părinți analfabeți sau cu patru clase, dar își doresc mai mult pentru copiii lor”.
Mădălina spune că marea bătălie a anului 2020 a fost să-i țină pe copii motivați de școală, în condițiile în care profesorii lor s-au mobilizat greu cu orele online. Cei mici nu aveau telefoane sau tablete, iar părinții au resimțit probleme financiare, fiindcă mulți au pierdut și joburile cu ziua pe care le mai aveau prin vecini. Așa că măștile, dezinfectantele, pachetele de alimente și tableta pentru fiecare copil au contat. „Am reușit să schimbăm impactul emoțional și psihic al pandemiei încercând să le fim aproape prin telefoane, să aflăm cum se simt, cum reușesc să acopere nevoile zilnice ale familiei”, spune Mădălina Lescai. „Știau că nu sunt singuri, că are cine să-i sune și pe cine să sune pentru o vorbă bună, pentru un sfat”.

Olimpia Tudor, asistentă socială, se asigură că toți copiii apar la meditațiile online. Olimpia spune că părinții sunt cei mai fericiți pentru că acum copiii au un program de pregătire suplimentară, pe care altfel nu și l-ar fi permis: „Elevii cei mari, care au trecut într-a IX-a anul acesta, au văzut clar beneficiul meditațiilor. Nu mai e nevoie să le spunem să intre la cursuri, intră singuri acum, sunt foarte responsabili”. Meditațiile online i-au ajutat mult, spune ea, iar rezultatele școlare bune sunt dovada că au reușit să treacă cu bine peste problemele pandemiei.